Considerații generale în Turbare
Turbarea este produsă de un virus neurotrop (cu afinitate pentru sistemul nervos), denumit de Pasteur ,,virus rabic de stradă”.
Virusul este prezent în saliva și creierul animalelor infectate și se transmite prin mușcătură. Liliecii pot reprezenta un rezervor important de virus rabic.
Incubația variază de la câteva săptămâni la câteva luni, dar odată ce apar simptomele rabiei, evoluția esre invariabil fatală, atât la oameni cât și la animale.
Căile de contaminare cele mai frecvente sunt:
– cutanată-virusul pătrunde atât prin leziuni preexistente cât și prin leziuni create cu ocazia mușcăturilor, zgârâieturilor produse de animalele cu saliva virulentă.
– calea mucoaselor (nazală, conjunctivală) prin contactul cu saliva virulentă.
– calea orală, semnalată la vulpi datorită fenomenului de canibalism.
Semne clinice
Rabia poate evalua printr-o formă furioasă sau printr-o formă paralitică.
- forma furioasă animalul devine capricios, iritabil, agitat, latră fără motiv, pierde pofta de mișcare, înghite obiecte dure, sau poate sta ascuns, retras.
Ulterior acesta devine agresiv, atacă alte animale sau omul, fazele furioase alternând cu faze depresive.
Spre finalul bolii apare paralizia faringelui, a limbii, a maxilarului inferior, trenului posterior (picioarele din spate).
- Forma paralitică-simptomele seamănă cu cele din forma furioasă dar sunt mult mai șterse, gura este larg deschisă, saliva se scurge filantă, limba atârnă din gură.
Pentru a evita orice situație tragică oricine este mușcat/zgârâiat, de câini, pisici sau alte animale este obligatoriu să se prezinte atât la medicul veterinar cât și la cel uman în vederea efectuării anchetei epidemiologice și stabilirea conduitei medicale.